In sfarsit m-am lasat de fumat

Povestea unui fumator care si-a invins viciul

Acum cativa ani, dupa un divort urat, am luat o tigara din pachetul unui prieten si am aprins-o. A fost prima tigara dupa 10 ani in care ma lasasem. Durerea despartirii a trecut intr-un final insa, am ramas cu vechea dependenta de tigari, care a revenit mai puternica decat a fost vreodata.

Abia acum am reusit sa ma las, si partea interesanta este urmatoarea: stiu ca fiecare dintre noi este diferit si ca avem cu totii valori care ne deosebesc de ceilalti. De aceea nu incerc acum sa va dau o reteta prin care sa va lasati si voi ci mai degraba sa va spun o poveste si sa sper ca reusiti sa empatizati cu situatia in care m-am aflat, iar acest lucru va va ajuta sa evitati capcanele in care am cazut eu.

Unii privesc fumatul ca pe ceva lejer de care se pot lasa oricand daca doresc. Probabil ca nu ar trebui sa o faca, dar nici nu ii mustra constiinta prea mult. Genul asta de atitudine ajuta cand cand chiar vrei sa te lasi. Nu era insa si cazul meu. Fiecare tigara din cele 30 pe care le fumam zilnic era o reamintire dureroasa a esecului meu in viata. Am inceput chiar sa ma vad pe mine insumi ca pe un ratat. Cand cineva asociaza atata emotie negativa unui comportament, momentul renuntarii devine iadul pe pamant. Voi impartasi cu voi cateva lucruri pe care le-am facut pentru a trece de la asa-numitul iad al fumatorilor, la mentalitatea si corpul sanatos al unui nefumator.

Pentru ca am incercat sa ma las de mai multe ori decat pot sa numar pe degete, nu prea exista metoda de care sa nu fi auzit. Din pacate o ceasca de cafea si niste guma cu nicotina nu au facut fata. La mine nu a mers deloc nici ideea ca trebuie sa te lasi dintr-o data. Mai degraba decat miscari bruste, am ales sa fumez cateva tigari dimineata si abia apoi sa mestec guma. De pe la jumatatea diminetii mai puteam cat de cat sa ma controlez. Constientizarea controlului asupra impulsurilor este primul pas pentru a te lasa. Un al doilea factor important a fost reducerea cofeinei. Corpurile noastre reactioneaza foarte repede la asocieri, si adesea cafeaua de dimineata este aproape imposibil de baut fara sa simti nevoia puternica de a fuma. Tocmai de aceea, am renuntat la cafea aproape de tot si am inlocuit-o cu ceai verde, mai sanatos si care imi oferea un efect de calmare sau linistire in momente de stres cand nevoia din nicotina lovea din nou.

Mai ramanea doar tigara de dupa fiecare masa de acoperit. Pe aceasta am decis sa o suplinesc cu ajutorul unei tigari electronice. Un pas important, dealtfel, insa trebuie sa fim constienti ca si acesta este unul trecator. Tigara electronica poate fi un stimulent puternic pentru a te lasa, mai ales ca iti ofera atat senzatia de inhalare, cat si pretextul de a iesi la o pauza de tigara, suplinind astfel rolul social al fumatului. Am observat imediat dupa ce am inceput sa fumez tigari electronice ca ma simt mult mai bine fizic vorbind. Si asta dupa mai putin de 2 zile. Corpul meu nu mai ingera repetat toate acele noxe si faptul ca ma simteam mai bine mi-a intarit si increderea in reusita. Pasul urmator a fost sa inlocuiesc tigara electronica cu guma obisnuita. Deja era aproape distractiv. Nu mai imi mirosea gura, nu mai aveam degetele galbene, aveam mai multa energie, si mai ales, in loc de norul negru si pesimist de deasupra capului, aveam o voce in cap care imi soptea: “Ai reusit! Bravo!”

Nu mai fumez de cateva luni si nici nu va pot spune cat de bine ma simt. Merg la sala aproape in fiecare zi, dorm mult mai bine si am un sentiment de reusita care imi mentine zambetul pe buze aproape toata ziua. Si nu, nu ma duc la sala zilnic sa devin viitorul Van Damme, ci pentru a-mi pune sangele in circulatie si a ajuta astfel plamanii sa se refaca. Din fericire trupurile noastre sunt foarte reziliente si cateva exercitii zilnice ne readuc in scurt timp la conditia fizica dinainte de a fuma. Iar la nivel psihic, am observat ca la doar o saptamana dupa ce m-am lasat eram capabil sa duc o idee de la un capat la altul, iar creativitatea si puterea de concentrare mi-au crescut. Creierele noastre pana la urma sunt facute sa mearga cu oxigen, nu cu monoxid de carbon.

 

Comentariile sunt inchise