Utilizarea lumanarilor pentru masurarea timpului

Odata cu imbunatatirea tehnicilor de producere a lumanarilor, acestea au capatat mai multe functionalitati: iluminatul casnic si stradal, caracterul decorativ si unealta pentru masurarea timpului. Lumanarea-ceas este o lumanare demarcata grafic pentru a indica scurgerea unui timp predeterminat. Nu se cunoaste cu exactitate momentul aparitiei lor, dar se stie ca erau folosite mai ales in timpul serii sau in zilele cu cer noros, cand lumina soarelui nu putea fi folosita pentru identificarea perioadei din zi. Prima referinta la aceste lumanari-ceas apare intr-un poem chinezesc al lui You Jiangu (publicat in jurul anului 520 d.H.), dar se stie ca au fost folosite in Japonia pana in secolul al 10-lea.

Exista dovezi ale utilizari lumanarilor-ceas si in Europa. Regele anglo-saxon Alfred cel Mare a folosit lumanarile graduale pentru a-si imparti ziua in trei segmenete egale: timp dedicat studiului si rugaciunii, timp pentru datorii de stat si timp de odihna. Acest concept, al delimitarii grafice a unei lumanari in unitati care puteau echivala o ora, a fost mai apoi dezvoltat si astfel au aparut lumanarile de 24 de ore.

Cea mai sofisticata lumanare-ceas cunoscuta in istorie este cea creata de Al-Jazari in 1206. Era dispusa cu un cerc radiant , un brat si un mechanism de fixare, principii care sunt folosite si in zilele nostre in ceasurile cu cadran.

Comentariile sunt inchise